untitled

nu stiu ce sa scriu,nu stiu cu ce sa incep,sunt atat de multe sentimente contradictorii care dau navala in sufletul meu si nu pot sa imi explic de ce, de ce numai simt ce simteam odata pentru tine,sau de ce tot mai simt ce simteam odata pentru tine.sunt prea multe ganduri,prea multe idei pentru mine , ma pierd in ele,nu ma mai regasesc nici pe mine insami,ce eram eu odata,sau chiar ce sunt azi. stiu doar ca inainte nu eram eu,eram eu si tu,noi..azi sunt numai eu,,eu,suna atat de gol si atat de trist,incat nici nu-tsi poti imagina.singuratatea doare atat de tare incat nu sunt cuvinte prin care sa ma exprim.ai fost totul pentru mine.stiu ca suna prosteste,si ce mai vrei tu,dar eu chiar am tinut la tine.si nu stiu de ce nu reusesc sa trec peste,de ce trebuie sa imi repet in fiecare zi ca nu erai indeajuns de bun pentru mine,ca nu te potriveai cu mine,ca nu ma faceai sa ma simt bine..cand stiu ca toate acestea nu sunt adevarate..


ma simt asa de pierduta in propria mea lume,e ca intr`o lume in care oamenii nu au fete,nu au sentimente,totul e fad si sters,sunt doar eu si amintirea ta undeva acolo..



si`mi zic in fiecare zi ca va trece,ca ranile sufletului se vor cicatriza,ca nu va mai ramane nici o urma,dar cu fiecare zi mi se pare mai imposibil..


si doare ,simt ca mi`am pierdut ceva,ingerul,sau nu stiu..de ce nu se intoarce pur si simplu,de ce e asa de dureros

si de ce inca mai suntem prieteni acum,de ce ma faci sa sufar in continuare? pentru ca e atat de usor sa profiti de punctul slab al cuiva,indiferenta doare mai mult decat ura,puteai sa ma ignori,m`as fi resemnat,dar acum

nu reusesc sa vad lumina de la capatul tunelului,simt ca ma pierd si mai mult,ca intunericul ma cuprinde,ca voi sfarsi prin a face parte din intuneric..
si in fond,lumina ce lucruri bune imi poate rezerva?


am obosit sa tot sper...